În anul 2012 făceam o investigație în legătură cu celebrele și controversatele Tăblițe de la Sinaia… Cu această ocazie, am ajuns la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan din București unde, după luni întregi de demersuri, am primit aprobarea să cercetez cele 34 de tăblițe care mai existau la acest institut…
Ideea este că Dan Romalo a fotografiat în anii 50 ai secolului trecut aproximativ 150 de plăcuțe (fotografii publicate într-o carte), iar legenda vorbește despre 500 de tăblițe de aur descoperite în secolul XIX la Mănăstirea Sinaia, tăblițe care ar fi fost copiate în plumb, aurul făcându-se nevăzut. În decursul timpului, numărul plăcuțelor existente la Institul de Arheologie a tot variat, semn că diverși oameni de bine au avut grijă să le facă dispărute pe majoritatea, sub acoperirea că nu ar fi decât niște falsuri. După presiuni din partea societății civile, acum câțiva ani, ultimele 34 de plăcuțe au fost înregistrate oficial, ceea ce în sfârșit le asigură protecția. Despre restul plăcuțelor furate de la Institut, probabil că nu o să mai aflăm nimic, niciodată.
Tot în anul 2012, după ce am aflat că și la Mănăstirea Sinaia s-ar găsi 3 dintre misterioasele tăblițe, m-am deplasat până acolo pentru a le cerceta. Dar aici mi s-a spus frumos, după ce mi s-a confirmat că aceste tăblițe există, că nu le pot vedea decât dacă am aprobarea Patriarhiei. În consecință, am depus o cerere în acest sens, în București, la Patriarhie, dar ea a fost respinsă.
Din fericire, regizorul Leonardo Tonitza, autor al filmului NIASCHARIAN – Să renaștem, a reușit în timpul filmărilor la documentarul excepțional pe care l-a realizat să obțină accesul și la două tăblițe existente la Mănăstirea Sinaia. Aici la mănăstire, în timpul prezentării pe care le-a făcut-o tăblițelor, Ieromonahul dr. Mihail Harbuzaru a spus un lucru absolut exploziv: „Noi in Muzeu avem expusă doar o mică parte din ce deținem. Tezaurul conține mult mai multe lucruri…” (Afirmația această apare în filmul Niascharian, la minutul 48:00. Vezi mai jos)
Ce este cu acest tezaur pe care nu l-a văzut nimeni din afara mănăstirii? De ce este ținut ascuns de ochii celor care vizitează muzeul mănăstirii? Mai sunt și alte tăblițe? (pe anumite surse am aflat că ar fi cel puțin cinci) Există și alte artefacte descoperite împreună cu celebrele tăblițe? Cine nu vrea ca românii să știe mai multe?
Întrebări tulburătoare, la care sperăm să primim la un moment dat un răspuns… Oare are cineva dreptul să țină departe de români piese de tezaur care vorbesc despre istoria noastră ca popor? Evident că nu. Și atunci, de ce acest tezaur despre care vorbește Ieromonahul Mihail Harbuzaru nu este făcut public?
Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/
Vizionează filmul documentar NIASCHARIAN – Să renaștem – un film care îți dezvăluie lucruri uimitoare despre istoria acestor meleaguri: