![DRACONUL DACIC]()
„Cum să cauţi daci în Polonia şi în Ţările Baltice? Nu există aşa ceva!”, m-a „încurajat” un amic istoric, când i-am spus că şi în anul acesta vom porni, cu revista „Formula AS”, pe urmele dacilor, mai întâi la Varşovia şi apoi în Ţările Baltice. Dar când i-am vorbit despre informaţiile pe care le găsisem în lucrări de ultimă oră, scrise de arheologi polonezi, profesorul mi-a urat succes: „Dacă la faţa locului informaţiile vor fi confirmate, cu subiect şi predicat, de specialiştii polonezi, suntem în faţa unor descoperiri cu adevărat spectaculoase!”. În plină luptă între curentul „dacopat” – care amestecă şi valorifică teorii şi informaţii aiuristice despre daci, şi înverşunaţii săi critici, pentru care simpla invocare a dacilor te califică drept anacronic sau naţionalist – specialişti de primă mână din străinătate vin cu informaţii extraordinare despre aria de răspândire şi influenţa dacilor în Europa, mult dincolo de graniţele provinciei romane Dacia, înspre nord, pe malurile Vistulei, în fostul Danzig german şi pe ţărmul Mării Baltice. Documente uluitoare, pe care ne bucurăm să le oferim, în premieră, cititorilor revistei „Formula AS”.
![obiecte dacice]()
![arheolog polonez]()
Până acum câţiva ani, Dacia însemna pentru polonezi maşina scoasă de români cu tehnologie franceză, care le-a umplut şoselele şi autostrăzile, mai cu seamă după succesele numite Duster şi Sandero. Arheologul Marcin Rudnicki recunoaşte că şi pentru el, ca specialist în istorie antică, Dacia a fost, ani de zile, un subiect minor. „Ştiam, în mare, povestea lor, ştiam de Burebista sau Decebal, dar dacii erau un subiect marginal pentru noi, polonezii, erau dintr-o realitate prea îndepărtată ca să ne intereseze cu adevărat”. Cu toate astea, încă în 1970, celebrul arheolog şi profesor universitar Tadeusz Sulimirski, ulterior profesor de arheologie central şi est europeană, la Universitatea din Londra, o somitate a istoriografiei poloneze, venise cu o teză absolut explozivă (căreia nici cercetătorii polonezi, dar nici măcar cei români nu i-au dat vreodată atenţie): „arealul format de Carpaţii de Nord din zona Poloniei şi colinele din jurul lor a fost locuit în preistorie de triburi traco-dace!”. Sulimirski a murit la începutul anilor ’80, lucrarea sa a fost trecută la index, cu „vina” că ar folosi argumente prea „avântate”, iar tema dacică a dispărut din dezbaterea ştiinţifică, înainte să se impună cu adevărat. Aşa se face că, până acum zece ani, Dacia şi locuitorii săi din antichitate lipseau cu totul din orizontul opiniei publice poloneze, pentru care universul antic al ţării lor se împărţea între neamurile germanice şi cele celtice. Punct!
Dacii de pe malul Vistulei
Iată însă că în ultimii ani, săpăturile arheologice din Polonia scot la iveală (spre totala indiferenţă a istoricilor români) o cantitate tot mai mare de material dacic. Pur şi simplu, subiectul nu mai poate fi neglijat! Pe de altă parte, aceste noi informaţii ajung pe mâna unor profesionişti tineri şi ambiţioşi, informaţi şi lipsiţi de prejudecăţi, dornici să iasă din paradigmele ponosite ale interpretărilor istorice clasice. Aşa se face că, studiate atent şi comparate cu descoperiri similare din alte ţări, multe dintre obiectele de podoabă sau resturile ceramice antice de pe şantierele Poloniei scapă de eticheta obişnuită a apartenenţei lor la cultura celtică şi intră în sfera de influenţă dacică. Arheologii Iwona Florkievicz (acum în Germania, pe atunci la Universitatea din Rzeszow) şi Marcin Rudnicki (Universitatea din Varşovia) sunt doar doi dintre cercetătorii polonezi care şi-au dedicat ultimii ani clasificării, organizării şi analizării urmelor dacice din zona Poloniei: numeroase vase, felurite figurine ceramice sau metalice, printre care un superb cap de bou încastrat în argint, capace de oale, cupe cu picior înalt. Iwona Florkiewicz găseşte toate aceste artefacte, de inspiraţie sau provenienţă dacică, în jumătatea de sud a Poloniei, de-a stânga şi de-a dreapta malurilor fluviului Vistula, care se varsă în nord, la Marea Baltică (exact cum afirmase şi marele Vasile Pârvan, în „Getica” sa: „Dacii nu sunt la Vistula o excepţie, ci ei sunt foarte numeroşi şi în legătură unii cu alţii”).
![banner artefacte geto dacice]()
http://dacia-art.ro/index.php/
E vorba despre nu mai puţin de 50 de descoperiri diferite, care se întind pe un interval de datare de mai bine de 300 de ani, înainte şi după anul 0 al erei noastre, şi pe o suprafaţă uriaşă, de peste 400 de kilometri pătraţi! La rândul său, după ce a găsit urme de brăţări dacice pe un şantier din Polonia, arheologul Marcin Rudnicki a publicat, într-unul dintre studiile sale recente, o hartă a prezenţei acestora în Polonia şi în împrejurimi. O hartă impresionantă, pe care o desfăşoară în biroul său. E plină Polonia de astfel de brăţări dacice, din care au fost deja identificate aproape 20. Cele mai multe dintre ele sunt reprezentate pe harta lui Marcin, de puncte negre, înghesuite în sud, în jurul Cracoviei, şi în centrul ţării, în jurul Varşoviei. Dar câteva dintre ele se găsesc în zone unde era greu de bănuit influenţa dacilor: la Marea Baltică, la Lalendorf, în Germania, sau lângă Gdansk, în Polonia, peste drum de Scandinavia, şi la doi paşi de Lituania.
![vistula]()
Burebista şi ceştile dacilor
Fragmentele de brăţară din faţa mea au fost descoperite pe şantierul arheologic de la Pelczyska. O poveste uluitoare, care justifică pe deplin călătoria mea în Polonia, dând sens şi călătoriilor revistei „Formula AS”, în căutarea de urme vechi româneşti. Marcin a fost intrigat de aceste „piese” metalice, cu care alţi colegi de-ai săi nici măcar nu şi-ar fi bătut capul. „În arheologia poloneză, acest tip de brăţări au primit mereu interpretări greşite. Mulţi le-ar fi declarat brăţări de influenţă celtică şi cu asta, basta!”. Dar Marcin nu lucrează aşa. A studiat atent specificul lor şi a încercat să afle unde se mai găsesc brăţări de acest fel. Aşa a aflat că sunt „brăţări tip 3 Şimleul Silvaniei”, brăţări cu nodozităţi, cu „ferestre”, cum li se mai spune cercurilor de pe suprafaţa lor, nişte podoabe tipic dacice. Marcin a luat legătura cu arheologi români şi a aflat că e plină Transilvania de astfel de brăţări, care erau un semn al puterii şi erau purtate, cel mai probabil, de nobilii daci, fiind descoperite mai cu seamă în zona cetăţilor din Ardeal. Dar marea surpriză a fost să găsească o mulţime de fragmente de brăţări dacice, de acelaşi gen, în vreo alte 17 locuri din nordul Germaniei şi al Poloniei, cele mai îndepărtate de Dacia antică fiind cele găsite pe ţărmul Mării Baltice. A studiat aliajul din care erau făcute, iar concluzia a fost că ele nu puteau fi produse în zona Poloniei, deci provenienţa lor clară era Dacia.
„Dar ce să caute aceste brăţări dacice în Polonia?”, rosteşte Marcin întrebarea care mă obsedează şi pe mine, de când am plecat de la Bucureşti. „Prezenţa dacilor în zona Poloniei a început în secolul III înainte de Hristos, conform unor cercetări bazate pe descoperirea, la noi, a unor monede din arealul dacic. Apoi, pe vremea regatului lui Burebista (în jurul anului 60 înaintea erei noastre), obosit de veşnicele incursiuni ale triburilor boilor pe teritoriul său, marele rege geto-trac trece la atac şi provoacă, undeva pe râul Tisa, una dintre cele mai mari bătălii din istoria dacilor. Boii sunt, practic, raşi de pe faţa pământului de daci. Acesta este momentul, în jurul jumătăţii primului secol înainte de Hristos, când ceramica specific dacică apare masiv în nordul Slovaciei şi în sudul Poloniei. Din punctul meu de vedere, această apariţie este legată de extinderea regatului dac al lui Burebista spre nord. Pentru mine, prezenţa «ceştii dacice» şi a altor forme de ceramică dacică, în zona noastră, e proba directă a prezenţei fizice a dacilor aici! Eu însumi am descoperit, într-un mormânt al unei aşezări din Pelczyska, o ceaşcă dacică. Să spui că o astfel de ceramică, făcută de mână (e foarte rudimentară), ar fi un import, e pur şi simplu o prostie. E o ceramică foarte primitivă. Nu ai cum să imporţi aşa ceva la mii de kilometri distanţă! Prezenţa ceştii dacice în Polonia nu se poate explica decât prin faptul că dacii au venit aici cu tradiţiile lor de olărit şi cu obiceiurile de a le folosi. Foarte posibil, puterea lui Burebista a fost atât de mare, încât să se fi extins până în Polonia”, spune Marcin Rudnicki. Apoi scoate dintr-un sertar o ceaşcă dacică, descoperită la Pelczyska, şi o priveşte cu mândrie: „Nu e valoroasă ca obiect de patrimoniu, foarte valoros e, însă, ce ne spune ea”. Ceaşca aceasta e argumentul suprem pentru a demonstra că dacii au trăit pe malurile Vistulei! Îmi dă voie să o ating. Are ceva din asprimea şi robusteţea mâinilor care i-au dat viaţă, acum mai bine de 2000 de ani, frământând lutul de pe malurile Vistulei.
![ceasca dacica]()
Marcin mai deschide o dată cufărul şi îmi pune în faţă două monede de argint. „Ai o exclusivitate, sunt nişte monede ciudate, pe care le-am descoperit foarte recent. Contactele dacilor cu nordul Europei erau mai puternice decât ne imaginăm, iar în acest sens, există informaţii nepublicate încă. Trebuie să scriu un articol despre asta! Majoritatea monedelor republicane romane, pe care le-am găsit în Polonia, nu vin direct din sud, pe direcţia Moraviei, ci vin prin Dacia. Probele acestei teorii sunt monedele pe care le vezi aici, imitaţii dacice ale unor denari romani. Arată destul de bine, dar ştim că sunt imitaţii, pentru că faţa monedei este de la un tip de denar, iar reversul este de la altul, e un mix de două monede într-una singură. Avem tot mai multe descoperiri de acest fel, care sunt complet nepublicate! Se vede o imitaţie de inscripţie romană, făcută în cel mai pur stil barbar, pentru că e evident că meşteşugarul dac nu ştia să scrie, iar atunci a mâzgălit nişte semne care aduceau, cumva, în mintea lui, cu literele alfabetului latin. S-au găsit monede similare şi în România, deci nu e niciun dubiu că nu ar fi dacice. Periodizările monedelor de acelaşi tip găsite în Polonia şi România se suprapun perfect, ceea ce e extraordinar, un alt argument că ele au ajuns aici din Dacia. Nu e o coincidenţă! Toate aceste noi descoperiri aduc mari schimbări în informaţiile noastre legate de daci. Prezenţa dacilor aici, în ultimul secol dinaintea lui Hristos, este certă.”
Măreţele falsuri dacice
„Subiectul mi se pare fascinant, aşa că voi continua să cercetez prezenţa dacilor în Polonia. Acum ne e clar că pentru cei care au trăit aici, cu excepţia lumii celtice, a doua cea mai importantă civilizaţie pre-romană a fost cea dacică. Majoritatea monedelor romane nu au venit direct şi pe cel mai scurt drum, ci ocolit, prin intermediul dacilor. Deci, cei de aici erau mai conectaţi cu dacii decât cu romanii şi mai mult decât cu oricine altcineva. Mă gândesc că ar fi foarte interesant să facem un proiect comun cu colegii români, ca să cercetăm împreună materialele de provenienţă dacică! Eu degeaba aflu din ce e făcută o brăţară care ar putea fi dacică, dacă nu am datele să o compar, dacă nu am analize similare făcute pe descoperirile din România… În istoriografia noastră, imaginea dacilor nici măcar nu e cristalizată. Am descoperit abia acum trei ani monedele acestea extraordinare din Dacia, încă nu am publicat nimic. E doar începutul unui nou episod legat de prezenţa şi de influenţa lumii dacice în această parte a Europei. Până acum câţiva ani, lumea dacică era ceva foarte îndepărtat pentru noi, o lume diferită. Acum e clar că dacii nu sunt de pe altă lume, că sunt parte din realitatea noastră preistorică, sunt parte din istoria noastră!”
![moneda 1]()
![monede 2]()
Ciprian Rus
